Biliboaca pentru Măgurele…

În primul şi în primul rand vreau să clarific o stiuaţie legată de cuvântul prim din acest titlu. Nu vreau sa intru în detalii dactilografiate, aşadar dacă nu ştiţi ce înseamnă, interesaţi-vă sau vă aştept în mega-complexul studenţesc despre care vreau să vă vorbesc.

Aventura a început cu lipsa primirii unui loc în metropolă, fapt ce m-a împins în afara ei, spre adevăratul paradis al noroiului: Măgurele. Glodul prin care eşti nevoit să treci ca să ajungi până la microbuz-magazin-tentative de civilizaţie este de nedescris în condiţii meteorologice mai mult sau mai puţin favorabile, depinzând de perspectivă. Ajuns în zona criminalogenă am constatat că aceste blocuri comunist-renascentiste au un parţial aspect de “existent”, cu toate că “frica de un nou cutremur” despre care povestea Chirilă într-un cover ceva mai notoriu decât blogu de ici de faţă, devenea din ce în ce mai apăsătoare. Recunosc că sunt resemnat de mult cu posibilitatea unei morţi tragice.

Vreau să sar brusc peste introducere şi să trec la tipicile activităţi de rutină. Aici vreau sa menţionez constantul drum până la baie, nu din cauze medical-alcoolice ci pentru a verifica sosirea apei calde pe ţeavă, pentru că observ că în România încă se mai aplică pe alocuri priincipiul “ce-i mai rece decât apa rece”. Apoi urmează veşnicul drum către facultate, care durează de la 1 oră în cazuri fericite până la 1 oră şi 2 sferturi atunci când stelele sunt alineate. Menţionez că scosul banilor din buzunar este un lucru tipic pentru Măgurele, proaspatul din 2005 oraş fiind mai scump decât capitala. Apoi vreau să aplic priincipiul injuriilor adresate maidanezilor cântăreţi a căror serenade nocturne au darul mirific de a perturba somnul studenţesc. Nu în ultimul rând, printre ori care câte activităţi ar fi de întreprins, mereu se găseşte câte un gândac de bucătărie care doreşte să fie storcit-strivit-doborât-lăsat fără mişcare de antene-fumat-călcat, urmat instantaneu de o spălare pe mâini, moment în care verifici, după cum e datina, prezenţa apei încălzite.

Condiţiile şi speranţa medie de viaţă în aceste 4 cămine sunt în strânsă legătură cu norocul pe care îl ai. Aici spun că depinzi de existenţa sabiei celor care se bat în autobuz sau de salteaua pe care dormi, cum este a mea de cârpe sau a roomie-ului cu ceva provocări de urticarii. Aici se adaugă veşnica “ferea la tencuiala”, nu neapărat a căminului, şi riscul contactării unui virus rabic mijlocit de colţii unui sau unei maidaneze (dap, avem şi pisici). Unde nu mai pun variatele forme de infecţie bacteriană ce pot fi pricinuite de cei cu antenele mai mari decat ei.

Cum asta nu e tot, poveştile de la sat vor continua, probabil într-un viitor apropiat, dar posibil nu pentru un timp îndelungat.

Peseu, pentru cei care ştiu semnificaţia morfologica a celui dinainte pus substantiv, menţionez că nimeni nu a fost constrâns să execute acţiunea pentru un loc în complex, ci doar îi doresc întregului complex şi incompetenţilor care îl gestionează să execute acţiunea în cauză.

Keep it Safe and out of Măgurele!

Jocuri şi joace

Uite o chestie tare scoasă de Realitatea TV, precum sunt multe alte lucruri (în general când zic lucruri mă refer strict la campanii şi alte nebunii d’ale lor) făcute de trustul Realitatea-Caţavencu. Este vorba despre un browser-game online pentru campanie electorală în vederea alegerilor prezidenţiale. Tu eşti un susţinător a unuia din cei câţiva oameni mai mult sau mai puţin de marcă (de la Miron Cozma până la Anto, Geo-Ană şi Bă se scu (mpeşte treaba)). Îţi alegi un judeţ şi acolo efectuezi campania propriu-spusă. Vei vedea că pe măsură ce activitatea ta se sporeşte se sporeşte şi încrederea populaţiei în candidatul tău. Dar mă rog, sunt şi anumiţi factori de care trebuie să ţinem cont, cum ar fi banuţii, cât de des poţi face o activitate, oponenţii şi nivelul lor de susţinere, etc, etc şamd.

Cert este că, din punctul meu de vedere este cam singurul joc de mai mult(ă) sau mai puţin(ă) politică scos la noi despre noi. Eu îl voi juca cele 40 de zile cât încă mai este activ, pentru că deh, prezidenţialismele ciocăne la uşă, apoi voi căuta alte sporturi internautice.

Dacă v-am convins şi sunteţi tentaţi, click pe această propoziţie, si distracţie plăcută.

Una, alta, criză, alta, una…

În calitate de om care studiază ştiinţa politicii mă simt nevoit să scriu şi un articol despre al treilea lucru la care toata lumea se pricepe, după fotbal  şi activităţile specifice proceerii. E CRIZĂ! Bă nene, dar altceva nu ştiţi să spuneţi? Moamă ce chestie, a plecat PeSeDeul de la guvernare, şi ce drăcie? Parcă nu era clar de când s-a înfiinţat Alianţa Pentru (distrugerea) României că aşa va ieşi. E trasă la indigo treaba cu alianţa Distrugere şi Anarhie, numai că  sunt schimbate nişte nume şi nişte culori, în rest same shit, unii vor puterea doar pentru ei ca să verifice teoria conform căreia România e cea mai bigată ţară din lume (că de 2j de ani se tot fură din ea şi încă mai e de unde).

S-au coalizat acum ceva vreme, dar nu cred că este vrun român care credea că această alianţă avea să reziste. Şi nu este vina (numa a) lu’ Băsescu. Că ce, ziceţi voi ca Pesedeul ar fi stat la guvernare să vadă cum Traian al 2-lea al provinciei Dacia câştigă un nou mandat? Să fim realişti. Şi cuţu ham de prost deţinător al numelui unui mare patriot, domnişorul cu nume de floare cere guvern de Tehnocraţi. Să ce, să remaniem guvernul de 3 ori în 2 luni? Lasă frăţie, că noi suntem români şi ne e lene. Marko şade şi zice că nu vrea să se asocieze până la prezidenţiale. Păi cred şi eu, că noile teorii ale prezenţei la vot de la ultimele alegeri arată că are şanse să intre băiatul în turu 2 (ultimele alegeri, cam 4 milioane de români la vot, numărul de unguri cu drept de vot în ţară e de 1.600.000, faceţi voi calculele)… Dream on! Flaşneta de Boc stă cu gheara în sân şi împarte ministerele 45 de zile după care o sa facă ce, o să işi ia muştar şi ketchup că vine moţiunea de cenzură (din românescul moţ, locuitor al ţării moţilor, căci el moţul moţilor era şi moţii în urmă îi călca fiindcă voia să vadă toţi cum este un călcat cu moţ).

Emisiunile Voiculesciene uită să se şteargă după ce fac pe ele, realitatea îl cheamă pe Ponta şi ăsta le dă peste bot de fiecare dată când îi prinde cu ocazia la vedere, ziarele nu ştiu ce să mai zică şi singurul lucru bun din toată afacerea asta e că a plecat Androneasca de la scaunul suprem în distrugerea viitorului ţării.

Poi cum mă să nu fie criză, dacă toată lumea zice, io susţin că nu e criză (politică mă, că economică e tot timpul) pentru că asta se putea anticipa şi pre-aranja, este defapt un „Dick measureing contest” între o don’şoară cu ochi albaştrii, un RâRâit (să te văd că o zici pe asta coRect, fRaieRe) şi un naşparliu ucigaş de şuviţe. Iarăşi o omitem irelevanta ungurime, dar cititorii ne iartă.

Trecând peste irelevanţa posibilului câştigător vă îndemn la un singur lucru, să acţionaţi după bună conştiinţă şi să NU mergeţi la vot. Eu nu am conştiinţă şi am să mă duc cu certitudine, dar nu am să-l votez pe Duda (cum de am uitat de principe, Doamne!). Dar de ce vorbim despre vot când încă nu a început campania electorală? Simplu, pentru că putem! Pentru că aşa este responsabil! Pentru că aşa zice IsPaul, şi Crin, şi Mircea şi Marcel şi Traianel. Pe restul iarăşi nu-i menţionez că iarăşi mă acuzaţi că poate aş fi regalist şi apare şi Ionel în schemă.

Hai, nu vă agitaţi şi uitaţi-vă la District 9 – filmul – să vedeţi acolo organizare politică, nu ţara asta de începe cu R(wanda) – zi-o şi p’asta, RetaRdule – şi se bucură de culorile Ciadului pe drapelul naţional condusă de un fost tovarăţ a lu’ Jack Sparrow.

Nuci de Hunedoara

Mă uit la mâinile mele şi nu prea îmi vine să cred. Sunt negru de nuci. M-am comportat ca un copil, am dat de nuci care abia s-au făcut dar sunt înca în coaja aia verde a lor care iţi face mâna să pară că e plină de ştiu eu ce dejecţii atipice. Mă rog, ideea este că am fost în Hunedoara iar acum sunt pe maşină de mă întorc către Braşov.

Am stat în Prăvăleni la nişte unii, localitatea fiind un sat uitat de lume de ţară şi de Garda financiară. Şoferul acum goneşte buburuza şi Guess Who îşi face rondul la boxe. Am plecat din oraşul Hunedoara care mi-a lăsat o imagine deprimantă de hale şi construcţii în paragină, distruse sau obosite de vreme, neutilizate şi nenorocite de buruieni. Dar din câte vedeţi şi în imaginea facilitată de aparatul neperformant de digital, are un castel deosebit. Era visul meu să văd construcţia cu pricina, şi iată că s-a îndeplinit. Este de o superbitate inimaginabilă şi pot spune că am avut privilegiul să îl văd în prima fază a renovărilor, adică atunci când toate prostiile din gips puse de cetăţenii venerabili ai oraşului cu pricina în urmă cu 10 ani au fost date jos, deci era gol-goluţ de artificii arhitecturale. Lume destulă însă mult mai puţină decât într-o zi normală la Bran.

Am văzut ceea ce a însemnat puterea lui Iancu de Hunedoara în Transilvania şi ce a reuşit el în câţiva ani să execute. Este exact ca în poze şi prezintă mult mai multă fascinaţie în momentul în care intrii în câte o încăpere şi e un nene care cântă fie la xylophon fie la chitară fie la mmia ştiu eu ce câte un motiv medieval. Merită văzut măcar o dată pentru că specialiştii spun că ar fi probabil cel mai bine prezervat castel medieval de prin părţile astea ale lumii. De apreciat!

Dar nu este de apreciat faptul că românii se manifestă peste tot. Am descoperit nişte vestigii antice prezentate în poza din stânga, se pare că aparţin lu’ Nelu a lu Măria încă de dinainte să se ia. Mai apare pe fundal unul a lu’ Rareş din Cuca şi pe lângă este o inimioară precedată de Andrei + Vasilica şi un =. Aceste urme de civilizaţie sunt pretinse ca datând din zilele noastre, autorii în continuare anonimi.

Am trecut şi prin Ţebea, loc în care era câtamai manifestaţia, iar nenea poliţaiul pe care l-am întrebat ce se petrece ne-a dat un răspuns genial: „este întâlnirea moţilor şi a lu’ Băsescu cu istoria”. Rămâne de văzut la teveu ce a mai zis Vadim-Geoană şi grupul PeNeLe care erau şi ei prezenţi la manifestarea ce a adus mai bine de 2000 de maşini parcate pe peste tot prin săraca comună.

Este prima dată când mă aflu în zonele astea şi într-adevăr sunt geniale. Nu geniale din latura de „ooooooăăăăă!” ci din latura de „ete că orinde ai fi şi orcât de unguresc ar fi castelul sau oricât de europeni s-ar vrea unii, tot în România eşti”, însă manifestările „Româneşti” sunt un pic diferite faţă de ale altora. Adica p’acilea (poate că ştiţi dar eu tot vă mai zic) se vorbeşte cea mai stricată ardelenească cu perfectul simplu oltenesc. Şoferii sunt deosebit de ciudaţi, drumurile anapoda de nu îţi dai seama în nici un moment unde te afli, iar porumbul se culege acum, la miez de septembrie. Nu am văzut pe nimeni să cultive struguri deşi zona este ideală pentru aşa ceva.

Mă rog, şmecheria este că acum tre’ să vă lasca să-mi mănânc ciocolata în linişte, iar mai apoi voi purcede către un alt colţ al lumii, în praful Bărăganului, la bunici pentru a-i ajuta la cules de vie (iarăşi nu pot să înţeleg via la câmpie, dar mă rog…). Şi poate reuşesc şi eu să-mi şterg mâzga asta de nuci de pe mână cu ceva, poate mă sfătuiţi voi.

Traducerea şi adaptarea…

Traduceri proaste. Acum vreau să vă vorbesc despre acest subiect. Bineînţeles că mă refer la traducerile de filme şi bineînţeles că nu le mai folosesc de când am învăţat engleza. Nu mai suport să mă mai uit la un film la televizor! Turbez! Este ca şi cum aş vedea muştele iubindu-se (asta e din George Carlin). Într-adevăr, traducerea acoperă esenţialul, dar nu acoperă restul, care pentru unii poate fi esenţial. De la umorul de limbaj până la ceea ce înseamnă felul în care o spui.

De asemenea, dacă stai ca retardatul să te uiţi la subtitrare nu mai eşti atent la detaliile oferite de tubul catodic, dar îţi exersezi “reading skills-urile”. Este cel mai enervant lucru ca atunci când cineva traduce “Fuck you, you fucking motherfucker” în varianta “să te ia dracul” sau mai rău, o trage mot-a-mot, ceea ce iese… mă rog, vă puteţi imagina. Dar eu îmi pun întrebarea, ce rost mai are să traduci jumătate din film care nu este esenţial, mai bine traduci doar jumătatea esenţială, şi se prinde lumea. Adică ce vreau să spun este că atunci când faci o traducere, fă-o până la capăt, şi dacă se supără CNA-ul, spune-le că trăind în Uniunea Europeană, nu mai există frontiere pentru utilizarea unei limbi iar asta include şi limba profană (că vulgară nu este un termen acceptat de raposatul Pilif and co.).

Ok, mă veţi întreba dar ce fac atunci când este vorba de un film străin, vă spun ce aş face, aş învăţa limba mai degrabă decât să citesc “bună ziua pincipeso” în loc de “bună ziua prinţeso”, şi ştiţi voi la ce mă refer. Facem şi noi ca japonezii, şi pentru asta vă ofer un link ce vă trimite către cele mai interesante snap-shot-uri cu traducerile proaste. Dacă ar face şi pentru cele din sau în română câteva ar fi perfect!

Spor la scos filme fără traduceri

Title – unwanted

M-a întrebat cineva la un moment dat care este cea mai mare plăcere din viaţa mea. Pe moment m-a buşit râsul, apoi am stat şi m-am gândit şi am observat că motivul pentru care m-a buşit râsul a fost întemeiat. De ce am râs, pentru că e simplu, sunt 3 mari plăceri în viaţă, prima, a doua şi a treia pe care o descoperim pe la pubertate, pentru unii nefericiţi poate mai târziu. Primele două se fac în acelaşi loc, iar a treia plăcere are un loc iniţial predestinat, ulterior descoperindu-se că se poate face şi în alte locuri, de la cele mai inventive până la cele mai cretine, din Biroul Oval până în şura lu’ Pişti. Primele două sunt considerate nişte ruşini de a fi privite de altcineva, escepţie făcând momentele de beţie şi nevoie extremă care ulterior se dovedesc şi ele a fi ruşinoase. Cea de a treia însă are o întreagă industrie dezvoltată pe privitul acesteia (şi acum îmi fredonează în cap melodia „the internet is for porn”, dacă nu o ştiţi, youtube-it!), ba chiar dezvoltă staruri şi starlete preznetate ulterior de Cosmina Păsă…ceva pe Happy Fish.

Totuşi unii ma vor contrazice zicând că sunt şi alte plăceri în viaţă, eu zic că or fi, dar astea e cele mai mari (pentru ca e în mod strict fiziologic, cu mici excepţii). Tot eu, cu indulgenţa dumneavoastră zic că alte plăceri pe lângă cele trei sunt doar o excitaţie a imaginaţiei şi cam atât. Plăcerile fiziologice sunt cele de la Mama Natură (nu aia de la Dan Negru, dar ar putea fi încadrată circumstanţial de loc-moment-timp), cele lăsate de Dumnezeu, ori alealalte precum (…)  <- acolo completaţi voi ; sunt in 99% din cazuri deviate, îmbunătăţite, alterate ş.a.m.d de mâna omului, ori unde îşi pune omul mâna lucrul devine nenatural, deci acelea nu sunt plăceri ci rezultatul unei reaţii şi contrareacţii.

Mai pe româneşte, ce este mai frumos, să te îmbeţi sau să execuţi una dintre primele 2 plăceri. Frumos e să te îmbeţi, însă mahmureala de a2-a zi este tristă rău, pe când învineţitul genunchilor nu creează astfel de reacţii adverse, decât de la caz la caz mirosul. Mă veţi întreba ce e cu situaţia de durere excesivă care poate duce până la sângerare. Vă voi răspunde că aia este urmarea unei false plăceri ce constă în mâncare pe care organismul o respinge cu brutalitate şi violenţă la fel ca Stelea în meciul cu Anglia. Nu exista acţiune fără reacţiune cum şi Bill Clinton a dovedit că dacă vrei să te simţi bine, lumea află că perversezi Casa Albă şi stagiarele.

Iată că atenţie ce băgaţi în voi sau unde băgaţi în alţii pentru că e posibil să deviaţi de la ciclul natural al plăcerilor fizice, urmările nemaidevenind tocmai o chestie de mândrie ulterioară.

Bite his shiny gaylike ass (or don’t) – update

Nu-mi mai cer scuze pentru slaba calitate a imaginii din stânga ci vă recomand să rămaneţi uimi… ăăă, dezgust… ăăă, ofuscaţ, sau să puneţi mâna pe pecran pentru a acoperi inconvenienţa!. Vreau doar să detaliez spiritul de exaltare pe care l-am resimţit în momentul în care am scroll-at bara mess-ului acum vro 3 minute. Este ceva nespus să ţi se afişeze un avatar atât de expresiv. Probabil că baiatul cu pricina a încercat să ne transmită un nereuşit “mânca-mi-ai dosul”, varianta Bender (că tot e la modă). Reuşita a fost un total eşec, părerea lui IsPaul.

Sper că nu se supără că i-am postat fesierii încordaţi pe blogu-mi, şi sper că nici pe voi nu vă deranjează nespus priveliştea intermediată de wordpress… Oricum nenea cu pricina poate fi recunoscut de către cei care îl au în lista, deci nu este un lucru inventat de mine, şi de asemenea sper că nu este o manifestare a mai vechilor bănuieli existente în cercul de cunoscuţi şi anume starea latentă dată de invizibilul cercel în urechea dreaptă.

Sfat: nu mai fă asta (adică să-ţi pui fundu’ la avatar!)

Bite my shiny metal Futur-ass

După cum v-am dezobijnuit, de fiecare dată când văd câte ceva pe ecranul lui Gimmy şeruiesc şi cu voi. Am terminat de văzut cele mai cretine (probabil) desene făcute vro dată. Este vorba despre Futurama. Probabil ştiţi despre ce vorbesc, de desenele alea făcute de creatorii The Simpsons. Ăstea sunt deosebit de bătute în cap. Au cel mai retardat umor şi idiot robot pe care l-aţi văzut vro dată acţionând ca un cleptoman get beget.

Vă recomand, dacă aţi rămas fără episoade de privit în timpul liber să torrentaţi Futurama şi să enjoy it. Are şi vo 4 lung-metraje care nu se dezic nici ele de imbecilitate şi apariţii speciale de la Al Gore până la Snoop Dogg.

Vocea fetii din aşa zis-ul “lead” este a lu’ Katey Sagal, adica Peggy Bundy, şi pentru cunoscători, îşi face şi Seth MacFarlane apariţia. Nu pot să zic decât că sunt geniale, imperceptibile însă de publicul ultra-tânăr, deci destinaţia fiind cei cu creierul cât de cât copt.

Enjoy

Dispute Bloguistice

Deci nenea cu pricina suferă după cum am suferit probabil şi eu, dar la el oftica este mai ridicată. Vă prezint primul episod din categoria “IsPaul mai vizitează şi alte Blog-uri”, voi trageţi concluzia.

“Ne mor artistii”

Suntem o natie de tampiti. Ipocriti si pupincuristi. Preferam sa plangem artistii straini si nu stim sa ii apreciem pe ai nostri. Cand a murit Michael Jackson toate posturile de televiziune vuiau de parca le-ar fi lasat lor mostenirea. Acum , azi , a incetat din viata una dintre cele mai cunoscute voci ale folkului romanesc, pe numele ei Tatiana Stepa. O artista care doar in ultimii 13 ani a avut peste 1000 (o mie!!!) de concerte, in diferite regiuni ale tarii. O artista, pe care am avut placerea sa o cunosc in 1998, cu ocazia unei comemorari a lui Mihai Viteazu, la mormantul acestuia, pe Campia de la Turda. O artista fara “fite” si fara aere de vedeta. Un om simplu, care stia de unde a plecat si care a fost mereu deschisa, un om cu care am putut discuta de la egal la egal.
Am urmarit si eu stirile sa vad ce si cum se spune despre aceasta artista. La prostteve a fost o stire de 47 de secunde. A fost mai importanta “crima de la timisoara” si “regele boschetarilor” decat stirea cu Tatiana. Probabil nu prezinta atata interes faptul ca ne mor artistii, aia adevarati si nu paparudele aparute peste noapte, artistii de care nu ai auzit nimic in presa de scandal si care au realizat ceva prin munca, nu ca si manelistii si matracucile de “banbu”.
Tatiana Stepa, a participat de-a lungul anilor la mai multe festivaluri de muzica folk, ultimul la care a participat a fost “Folk You!” de anul acesta , festival incheiat saptamana trecuta, si festival unde chiar daca era macinata de boala nu a dat semne, si a refuzat sa intrerupa concertul. Poate cea mai cunoscuta piesa este “Copaci fara padure”. As mai aminti din piesele artistei si “Galbena gutuie” sau “Cana cu vin”. Ca o ironie, poate, ultima piesa inregistrata in studio este “Ne mor artistii’. Piesa care a ramas doar pe jumatate … Tatiana nu mai este, Tatiana nu o mai poate termina.
Singura televiziune care a prezentat informatii mai complete despre moartea artistei a fost Antena 3. Si ca tot ruleaza o campanie , pot sa spun : “Jos palaria Antena 3!”.
Odihneste-te-n Pace Tatiana…

“Deseara sa nu m-astepti
Deseara n-am sa vin
Pentru doua vorbe
Si-o cana cu vin”

Aşa zicea nenea pe blogu-şi, şi aşa am zis eu pe blogu-şi:

3 comentarii:

ispaul spunea…

Ipocrit este un cuvant care nu-si are rostul in contextul tau. Ipocritul este un om care se vrea altfel decat este. Nu stiu de ce as fi ipocrit daca il plang pe omul care mi-a marcat copilaria sau pe Tatiana Anonimus de care numai taticu a auzit ca a vazut-o in deschidere la Dida Dragan pe stadionul Gloriei Buzau acum vo 35 de ani.

Hai sa fim seriosi si sa apreciem pana la urma ceea ce ne place, nu ceea ce comenteaza un blogger ca ar trebui sa ne placa. Daca tie iti place inseamna ca nu esti ipocrit, ci eventual un snob amarat.

Spor la “TatianaStepizat” cititorii ce dau click pe linku-ti de la status.

08 august 2009 22:33

ispaul spunea…

Nu, nu vrei sa accepti commentu? Nasol… Inseamna ca educatia de pe vremea cenaclului cu lipsa de libertate de gandire si exprimare a dat roade… Traiasca poeziile Paunesciene! Traiasca lipsa sangelui din instalatie!

08 august 2009 23:28

Apoi vine replica celui ofuscat (căci doar aceasta este datoria mea în varianta unui fidel cititor – să fiu ofuscator în serie).

Alydor spunea…

Poate pentru generatia Guta-Fernado-Vijelie, Tatiana Stepa este considerata anonima. Orice iubitor de folk a auzit de ea. Cand ziceam de ipocriti ma refeream la faptul ca preferam sa plangem vedetele altora decat sa le promovam pe ale noastre. Cat despre acceptarea comentariilor, precum vezi le-am accepatat pe amandoua. Doar ca unii la ora 22.33 poate au alta ocupatie decat sa stea pe net… Si da. Traiasca poeziile Paunesciene.Poate nu ar fi rau sa le amintesti si pe cele ale lui Eminescu, Minulescu, Stefan Augustin Doinas, si altii. Pana la urma vorba ta… ar trebui sa apreciem ce ne placa si nu ceea ce incearca televiziunile de rahat sa ne bage pe gat, aka : Guta, Sexy Braileanca, Magda Ciumac si mai stiu eu ce patachine si vedete fabricate in urma unui scandal. Daca esti incapabil sa accepti ca sunt si oameni de valoare, oameni care nu se tarasc in scandaluri pentru a deveni cunoscuti, atunci pot sa nu regret daca nu mai intrii pe acest blog. Pana la urma este o tara libera si fiecare are dreptul sa scrie ce vrea pe blogul personal… Cred ca dintre noi doi tu esti cel care duce lipsa de sange in instalatie sau mai bine zis lipsa de cultura muzicala si ceea ce inseamna Folk. Ramai cu manelele si vedetele tale preferate fabricate ad-hoc….

09 august 2009 10:20

Matinali unii oameni.

Deci… cel mai probabil da

Nenea nu e sănătos. Mi s-a măsuit mai departe şi banuiesc, pentru că e rapid de montat pe blog, că este necesar să dau şi eu mai departe spre delectarea dioptriei voastre.

Aaa, click pe propoziţie şi mirare plăcută!