Deși încă am mainile înghețate pentru că am avut cretina neinspirație de a nu-mi lua manuși pe -2 grade (probabil mă așteptam la o atmosferă incendiară), totuși reușesc să tastez, însă mă voi folosi și de un mini-filmuleț. Am vrut să văd acceptarea punctului meu de vedere. Am printat 3j de coli A4 color cu poza lu’ Brilic din filmul ”Telegrame” (o adaptare după unicul Caragiale) și am scris pe ea, deja notoria expresie a unui om pe care îl apreciez enorm: 90% dintre politicieni dau celorlați 10% o reputație proastă. Cuvintele sunt tot ale unui chior, pe numele de scena Winston Churchill. Argumentez ca eu cred în lozinca aceea, iar experimentul a constat în a vedea cât de mulți acceptă mesajul pe care îl propun eu, cât de mulți îl înțeleg și cât de mulți și-l asumă.

Rezultat: curiozitatea a fost maximă, cele 3j de pliante s-au dat ca pâinea caldă, adică în mai puțin de 3 minute le-am împărțit pe toate (că nici n-aveam cui), dar ce m-a intrigat a fost faptul ca oamenii chiar cereau și ei câte o hârtie. Colegii cu care m-am întâlnit au fost și ei destul de în acord cu ce am facut, chiar ajutându-mă la distribuire.

Din cele 30 de hârtii, am văzut doar 2-3 care și le-au asumat ca mesaj. Menționez că am încercat sa dau acele pliante doar celor care nu aveau deja o pancartă sau un steag. Am încercat să filmez rezultatul, pe care îl veți putea urmări în filmulețul de mai jos. Cer iertare pentru calitate!

Se pot vedea câteva foicele prin mulțime, însă nicidecum 30.

Da, acest experiment a fost mai mult ”pe mine”. Mă pot regăsi între cei de la Universitate? Aparent mi-aș putea croi un loc. Astfel am reușit, cât de cât, să dau cezarului ce e al cezarului: rezultatul, remarcabil după mine, al acestor proteste, este că o parte din clasa politică a început să își asume mai mult respect față de cetățeni, lucru vizibil pe sticlă, cel puțin, în ultimele 2 zile.

Să trecem la partea a IIa a vizitei mele din ”grădina cu panseluțe”. Acesta este defapt și motivul principal pentru care m-am dus în mijlocul protestatarilor. Ideea mi-a venit ieri noapte, înainte de somn, iar punerea ei în aplicare a necesitat puțină autoconvingere și o leacă de răbdare. Am luat 5j de lei și, în drum spre TNB m-am oprit la toate chioșcurile cerând tănticilor de la tejghea să îmi schimbe în foi de un leu cât pot din acea sumă. Mi-am umplut buzunarul cu ”verzișiori”. Urmarea, în video-ul de dedesubt.

Acuma, părerile sunt împărțite, dar am să încerc să v-o spun pe a mea. Această acțiune a fost un experiment făcut pe mulțime. Îmi pare rău ca nu sunt vreun bogătan să arunc mai mult, poate chiar dintr-un elicopter ca să acopăr întreaga mulțime. Dacă eram, cu siguranță aș fi făcut-o. Reacția, mai mult sau mai puțin surpinzătoare a oamenilor a fost să sară după bani. Să vă spun totuși la ce mă așteptam înainte de cele urmărite. Nu puteam, bineînțeles, să exclud ce s-a văzut, dar mă gândeam că e posibil să nu se apropie nimeni de bani (fiind de la Băsescu), sau să îi ia și să mi-i înapoieze. În filmuleț se pot vedea toate aceste reacții. Un nene se uita nedumerit de unde au venit banii, cel de lângă mine râde și nu vrea să se apropie de bani, un alt nene ridică o bancnotă și o flutură, în timp ce alții încă mai caută. Cert este că toți s-au oprit din scandat, ceea ce arată fie o predispoziție către coruptibilitate, fie o plictiseală mare, fie că atunci când vine vorba de bani ”care zboară”, uită de principii (adică îs zgârciți).

Acest experiment social nu este un studiu social, din el fiecare trage ce concluzie vrea, eu am tras concluziile atât în postarea aceasta cât și în cea anterioară.

Update: mai aștept un filmuleț din fața mulțimii, deci mai urmează un update.

Update 2: am trimis filmulețul pe martor dioptric la realitatea punct net, iar rezultatul și comentariile, pertinente (în mod stupefiant) le puteți urmări la acest link.

Polemică: de ce să protestez? Până acum am crezut (și încă cred) că îmi trebuie un scop, sau o direcție contra căreia să mă îndrept, Să-mi manifest neplăcerea, dezgustul sau sictirul. Șucărimea (citând din Thurambar). Zisără unii că e Arafat de vină. Ete că s-a întors și lumea nu s-a potolit. Alții zic de pensii, alții de salarii. Corect, renumerația, după buget, este o problemă. Unii-s cu Roșia Muntoasă, alții cu legea 3, sau 4. Alții au gândaci prin cămine sau li s-au retras privilegiile obținute în revoluție. Sunt profesori violatori în licee și sunt oameni (vo 12% din intențiile de vot) care-l vor pe Diaconescu președinte. În aceeași categorie se înscriu și Preoții care nu-s de acord cu scientologii, iar vițăvercea e de la sine înțeleasă. Toți avem o nemulțumire. Și eu sunt nemulțumit că lu’ POSDRU îi ia 6 luni să-mi dea banii pe RTF. Dar unde-o fi logica în toate astea? Mă refer la cumularea lor și ”înciorbirea lor”. Adică, deși unui om de comunicare politică, un protest i se pare o formă de comunicare (politică), totuși, nu există dialog. Și dacă o luăm după definiția reducționistă a lu’ Sorin Tudor: ”Procesul discursiv dintre candidat și electorat”, vedem că se îndeplinește totul. Dar asta nu e o problemă doar de comunicare, ci este una socială, iar calea de rezolvare este dialogul. Vine Orban – e huiduit, se strigă Jos Băsescu, dar nimeni nu-l cheamă la pupitru să zică ceva, doar se întreabă ”unde e?” sau ”de ce n-o zice nimeni nimic?”. Cât despre revendicări, să fim serioși! Să ceri desființarea Curții Constituționale și Instaurarea Monarhiei… Mi se pare la fel de inutil (ca sa nu spun cretin) ca revendicările maghiarilor asupra Ținutului Secuiesc. Ori ceri modificarea Constituției, și te apuci să strângi cele 500.000 de semnături necesare în acest sens, ori pleci acasă și îl lași pe ăla pe care l-ai votat să-și facă treaba.

Nu m-am dus la Universitate nici măcar din curiozitate. Este posibil să mă duc, totuși, pentru a-mi răspunde la o întrebare ce abia azi a început să mă frământe: de ce mai stau oamenii acolo și nu fac altceva decât să protesteze. Defapt, ei ce așteaptă? Cine-i mână? Probabil hemoroizii, ceea ce ar fi trist, sau plictiseala de acasă. Interesant este că unii se plâng că n-au ce pune pe masă. Îmi pare rău pentru omul ăla, la două niveluri. Primul nivel este că îi înțeleg disperarea, și eu am trecut prin momente asemănătoare (detalii pe privat), iar al doilea este legat de neputința sa. În loc să protesteze, de ce nu-și găsește un extrajob? De ce nu se respecializează? Înțeleg bătrânul, cu pensia căsăpită. Înțeleg bolnavul, care n-are bani de cele necesare. Dar ce treabă au astea cu libertatea pentru suporteri?

În societatea românească, concluzionând, nu există solidaritate. Există, cel mult, mesaje comune. Îmi pare rău să spun asta, dar deși sunt multe lucruri care pe mine, ca cetățean, mă nemulțumesc (uneori prea multe), totuși nu pot să ies în stradă și să mă asociez unei mulțimi care strigă ceva în ce nu cred.

Totuși mai apare momentul în care jurnaliștii ne iau de proști. Fie că ești pro sau contra cuiva, eu am să dau următorul exemplu de pe realitatea punct net: ”Puterea l-a scăpat de arest pe deputatul PDL Dan Păsat.” Zic: auăleu, așa ceva în România? Nu se poate! Și intru și citesc: ”Cererea procurorilor a întrunit doar 116 voturi “pentru” din cele 150 exprimate, 34 de voturi “contra”, în condiţiile în care Opoziţia s-a abţinut de la vot. Pentru ca cererea să treacă era nevoie de 147 de voturi”. Cum? cum? Opoziția nu a votat deși trebuia să mai primească doar 31 de voturi? Și opoziția ajunge undeva pe la 150 de deputați? adică… dacă votau numai ei Păsat era cercetat penal? Și ei nu au votat? Și asta înseamnă că puterea e de vină? Dacă realitatea punct net zice, atunci așa este!

Și asta, dragii moșului este o lecție de framing la noi în țară. Care în englezește, to frame mai înseamnă și să ”înscenezi” adică să înșeli, adică ce pățește cititorul român care nu judecă pentru el…

Analiză pe text: La faţa locului – cum cum, la faţa lui? abia aştept să găsesc evenimentul petrecut la spatele locului…

jandarmii l-au identificat pe numitul P.A. – deci jandarmii, chiar ei, având cursuri de atenţie sporită şi chiar şi cărţi bazate pe viaţa lor, adesea scrise de Arthur Conan Doyle, au reuşit efortul supraomenesc de a identifica un tânăr cu mâna plină de sânge, zis şi “Numitul”.

prezenta o plagă deschisă în zona încheieturii membrului suprerior drept. Eu vreau să îl aud pe acest om comentând un meci de fotbal. Deja mi-l imaginez: jucătorul pe post de atacant a constatat că direcţia de parcurgere a mingii era elocventă, drept urmare a acţionat ca atare, folosindu-se de partea transverală a părţii inferioare din membrul său inferior stâng pentru a declanşa o acţiune de împingere a mingii spre poarta adversă, reuşind astfel să deplaseze balonul după linia de marcaj aflat între cele două bare, paralelă fiind cu bara dispusă transversal.

Şi apogeul: asupra numitului s-a gasit un cuţit achiziţionat anterior automutilării. Vreau să văd şi eu persoana care se taie cu un cuţit pe care îl cumpără după ce se taie…

Problema eu o văd aşa, decât să spui că în pădure ursul face mor, mor, mai bine spui că unele mamifere ce se regăsesc în zone forestiere menţionează aprig şi repetat: sucombez, sucombez…

Vă rog, cineva să-mi explice!

Adică ce treabă are galaxia Sombrero cu scumpirea petrolului?

Crecă ați înțeles despre ce este vorba în postul ăsta cu siguranță. Și dacă ați înțeles, ce? Eu tot am să continui să tastez. Respectiv:

- zică-se că dacă pică o stea, moare un om (sau dacă moare un om pică o stea), eu mai corect aș zice că la fiecare vo 100 (cel puțin) de stele care mor, moare și un om. Este matematică simplă: se estimează existența a 17×10 la puterea 10 galaxii existente în univers, iar o galaxie are cam 10 la puterea 10 stele (o sută de miliarde înmulțit cu 170 de miliarde ) împarțit la durata medie de viață de zece miliarde de ani, asta da… multe stele ce dispar pe secunda, deci da, așa este, aveți dreptate, la fiecare om mort dispar vo 100 de stele (acum e posibil să fie cu plus sau minus, că nu stau sa calculez). Btw, stelele căzătoare sunt un fenomen foarte rar și reprezintă defapt niște asteroizi ce ard în atmosfera Terrei (deci când sunt foarte mulți asteroizi – e genocid).

- tot se zice ca 2012 aduce ceva… bah, eu zic că aduce 366 de zile a câte 24 de ore fiecare, o olimpiadă, niște confruntări fotbalistice europene la care, noutate, România nu participă și posibil și ceva inundații, de ce nu, erupția unui vulcan și poate și ceva conflicte armate… Garantez cele spuse cu închiderea blogului (iar la vulcani îi includem și pe cei marini). Crecă îmi voi schimba numele în IspaStradamus…

- altă distracție: mor păsări, ce ne facem? Cum, cum? Zici că pică păsări moarte din cer? Ia fi atent aici (în special tu americanule, că asta a spus-o unu mai tare ca mine, doctor și om de știință -): în America există vo doua miliarde de păsări, dintre care un miliard mor anual, deci faptul că le vezi pe străzi este pentru că le faci poze și isterizezi lumea cu ele. Aaaa, au murit și la noi 300 de grauri în Constanța? Păi normal, s-au înfruptat din struguri fermentați toți și s-au intoxicat cu alcool (adică au murit de comă alcoolică toți – true story!) Suntem obsedați de coincidențe!

- Zică-se că o să pice guvernul că acum vrăjitoarele pun legări pe miniștrii, numa că ăștia poartă mov joia și nu se leagă (da frate, știre reală despre România pe nu știu ce post de tembeliziune USA-nez, ce-i drept pamfletară)… Iarași nu înțeleg, ce treabă are melodia lu’ Googol Bordello cu reducerile salariale?

- Dilema continuă cu cititul în diverse chestii. Păi decât să amesteci cărți de tarot pentru “salarii de nimic” mai bine te faci Krupier (iță) și mai iei câte un bacșiș. La fel cu cititu în cafea: ce faci acum de când s-a inventat cafeaua la filtru (adică fără zaț)? O mai punem și pe aia cu tanti Baba Vanga ce prezice viitorul. Altă treabă simplă: zic un șir de evenimente cât mai intortocheat posibil și folosind cea mai proastă Iugoslavă posibilă, ca ăia de mă înregistrează să poată să interpreteze cum vor.

- Altele: pisica neagră (care-i legătura dintre animalul de non-culoare și faptul că ai luat notă mică la examen. să fie oare faptul că n-ai învățat? nu, e clar pisica de vină!), gura de canal cu 6 găuri (deci nenea care făcea un ban cinsitit la uzina de dat găuri în capacele de canal cred că are depozit frigorific acum), busuioc sub perna (dacă vrei să visezi frumos, îți spun că busuiocul nu e chiar atât de bun pe cât se zice, încearcă tradiționala cânepă), baie în apă înghețată (ești nebun? vrei hipotermie și nu știi cum?), ai intrat în cameră și a luat gol Steaua – IEȘI AFARĂ CĂ ADUCI GHINION (de ce să zici că e vina lu Nicoliță, că doar deh…). Lista poate continua fooaaarte mult, dar vreau să trec la preferata mea:

- ASTROLOGIA – DEXu zice bine pseudoștiință, eu aș zice mijloc de pierdere a timpului cât mai destructiv cu putință. Cum, serios, cum… Adică ești leu, deci ai orgoliu; gemeni, deci ai două fețe; balanță, deci ești schimbător. Nu frățică, astea au apărut pe vremea când oamenii nu dădeau nume la luni și nu numerotau zile, ci pe vremea când singurul mod de a știi când te-ai născut era să vezi lângă care stele este luna atunci. Simplu. Și acum vine câte o tanti cu postliceală la televizor și ne zice că avem tot felul de predispoziții și afinități. Hai, oamenii de știință se bat în bosoni și quark-uri și tu vii să ne zici că mâine o să stau prost cu sexu dar bine cu banii? Păi mă duc cu banii la femei, să vedem atunci! Aaaa, nu se aplică tuturor membrilor zodiei, că ai ascendent. Și dacă ascendentu nu face nimic, găsim descendent și combinăm cu anu nașterii și atunci este clar, am dres-o.

Neti Sandu:

Aceeași freză, aceeași emisiune, acleași zodii – din 1995

Și dacă toate astea nu sunt suficiente, mai am ceva de adăugat: dacă vreți să vă pierdeți vremea cu toate prostiile astea de superstiții, eu zic să vă canalizați energia într-un scop cu adevărat constructiv (dar fără ascendent).

“Jumătate din angajaţii de la uzinele FIAT se îmbolnăvesc subit când Juventus are meci”. Păi bine măi, în aceste condiţii oare nu suntem şi noi îndreptăţiţi la îmbolnăvire subită? Ce-i drept, românii îşi rezervă acest drept ori de câte ori nu au chef, şi ori de câte ori vor să facă orice altceva decât să muncească.

“Şefu, ştiţi, am aflat că nu există Moş Crăciun şi sunt deprimat, deci nu mai viu la muncă”. Acelaşi lucru se aplică şi pentru şcoala “E  ziua mamei mele şi trebuie să mă duc să iau tortul de la cofetărie”… La grădiniţă însă lucrurile sunt mult mai simple “Doamnaaaa, am facut pipi pe mine”, şi te-a trimis acasă. Oare de ce latinii sunt un neam de chiulangii? Român, italian, spaniol, portughez, chiar şi francez (aaaaa, iară ne atacă nemţii? păi n-am chef), indiferent ce naţie care a uitat de ablativ eşti, vei fi un chiulangiu crunt.

Păi şi dacă joaca Juve, şi tu trebuie să munceşti, preferi să nu munceşti, e simplu. Dar ce ar fi să munceşti şi Juve tot să joace? Ar fi sfârşitul lumii? Dar dacă ai sta la şcoală până la ultima oră, chiar dacă e ora de religie şi tu eşti protestant – agnostic – ateu – catolic – nu-ţi place religia – sau îţi place da n-ai chef – orice e în şcoala-muncă nu este degeaba. Asta am realizat eu după (22 – 7 + 0,5) cinşpe ani şi două sferturi de şcoală şi în jur de un an de muncă… Oare de ce sunt unii de 50 de ani care se supără că tre să iasă la pensie la 65 în loc de 64? Sau de ce există femei care se urcă pe pereţi când află că acum au voie să stea acasă cu copii numa 1 an (doi dar cu mai puţini bani) sau de ce se plânge profesorul că el câştigă doar 1000 de lei când el lucrează 15-20 de ore pe săptămână. Pune mâna şi fă altceva în timpul liber!

Şi cel mai tare dintre toate: Crin Antonescu şi Victor Ponta – parlamentarii cu cea mai scăzută prezenţă. Cum poţi fi tu un model de consecvenţă în cazul ăsta? Cred că singurul lucru la care noi românii suntem consecvenţi este la lipsa de consecvenţă (moamă cât de original am fost), şi da, nici eu nu sunt consecvent cu scrierea pe blogu-mi!

“Aceşti oameni care conduc această ţară, o conduc cu picioarele şi nu cu capul. Să ne deschidă cabinete de vrăjitorie, să testeze fiecare vrăjitoare ce poate să facă. La urma urmei să ne facă şi nouă o pensie. Pentru că nu este normal. Dacă dai, trebuie să şi primeşti. Nu ne-a învăţat statul. N-au avut o şcoală sau un liceu să ne-nveţe ghicitorie sau vrăjitorie”, spune, revoltată, vrăjitoarea Brăţara (citat de pe realitatea punct net).

Adică, un argument pertinent, bine enunţat şi corect argumentat poate face mai mult decât un solz de şarpe în gură de broască în braţele unui pisic într-o cupă de aur, pe malul Dâmboviţei. Cu alte cuvinte se poate ca o vrăjitoare să aibă cap, cel puţin pentru a îi ataca pe cei ce doresc să le submineze independenţa financiară prin introducerea în nomenclatura muncii a jobului de “ursicătoare” sau cum o fi trecut.

Mă rog, magia albă (pentru că aia neagră cică nu e bună, că deh, există magie bună şi rea) se vrea impozitată, şi cum e la moda, IsPaul scrie şi el despre asta, ca să nu-şi piardă cititorii, cu alte cuvinte, el încearcă să vrăjească pe cel ce aruncă pupila pe cuvintele aşternute digital, deci poate că în noua nomenclatură, dacă nu se va înfiinţa rolul de blogger, mă bag şi eu la vrăjitorie!

Păi ce treabă are poza de sus cu, să zicem, distorse II? Păi are… că deşi exista o mică categorie care ascultă şi le place Nirvana – Unplugged, larga majoritate însă nu-şi imaginează Smells Like Teen Spirit cântată altfel decât tare şi zgomotos. Dacă eşti cu unplugged-ul este ca şi cum ai spune că citeşti Libertatea pentru ştirile din politică…

Mai pe scurt, Gi-gi-ul vinde la fel de mult precum vinde sexul. Defapt rock-ul este distorse, şi cine zice contrariul vorbeşte în particularităţi…

Dap, concluzia este că distorse-ul are legătură cu sânii… Şi acum stau şi mă întreb ce oare m-o fi apucat să scriu postul ăsta…

Suptsemnatul se deplasa într-un vechicul de non-culoare albă în zona gării de norod. Prin acia, şi anume, zonă, se află o trecere de pietoni, iar suptsemnatul aflat pe banda a treea nu a acordat prioritate pietonului care tocmai călcase aşa-numita zebră, astfel domn agent s-a autoconstatat sesizându-se şi s-a inceput a gesticula cu mâna în sensul de, ca suptsemnatul să, şi anume, oprească.

Zis şi făcut, numa ca io, neştiind care este mersul, ştiind ca nu-s tocmai bătut în cap şi etc, am zis că ăsta doar vrea să schimb banda, şi aşa am făcut, da abia apoi mi-a picat fisa, după ce am văzut ca mai este încă vo 6 inşi cu chipie pe acolo, că ar fi trebuit şă mă returnez la locul faptei.

Am întors, domn agent venii spre marca reno, tip symbol şi îmi ceru actele, zicând prin menţiune ceea ce suptsemnatul a precizat mai sus. Apoi luă perseverenta decizie de a reţine carnetul cunoscut sub formă de permis de şofer pentru vo 3j de zile. Apoi dădu dovada şi se tiră.

Acum voi ziceţi: Ispaule, tu oricum eşti un şofer prost şi mai bine că ai rămas fără carnet, şi eu zic, da frate, aveţi dreptate! Dar o sa fiu fără carnet numa vo o lună aşa…

Peseu, sa nu se înţeleagă că am ceva cu poliţia, eu chiar am încălcat legea acum, şi până acum nu numa pe aia!

Da, gen aşa se cheamă şi gen sunt mult prea jmekeri. Despre ce este vorba: Un fel de Şuie, din câte am înţeles are şi Junkyard ceva de-a face cu ei, un fel de Phoenix, dar cu totul şi cu totul original.

Prima impresie a fost fabuloasă, a doua la fel, iar atunci când am dat de site-ul lor, chiar am fost izbit. Coverul albumului este demenţial, o idee gen…ială.

Dar să trecem peste evidentele chestiuni legate de imagine. Până la urmă este vorba despre o formaţie vocal-instrumentală, deci esenţa este ce iese din boxe. Intr-adevar, un mix reuşit intre dub-step, trip-hop, hip-hop şi… Fărămiţă Lambru. Poate suna ciudat, dar dacă omenii ăştia şi-au propus să păstreze autenticitatea folclorului românesc în rândul celor care se plimbă mereu prin A-Fire-Goblin-etc, eu zic că au reuşit, cel puţin cu albumul ăsta.

Intră liniştit în aria psihidelicului, dar nu o ia pe arătură ca stoner-metaliştii, iar cine s-a gândit ca psihidelicul şi ţambalul n-au nimic în comun, think again!

Una peste alta, chiar nu am mai fost atât de impresionat de ceva scos în România de când… să zic de când am ascultat prima oara Paraziţii, dar nu este nici pe departe acelaşi sentiment.

Şi ca să rămânem în asentiment mioritic, gen, aş îndrăzni să zic, astăzi,  odată cu ziua naţională a României, că ceva mai marfă decât lansarea ăstora nu se putea întâmpla. Şi dacă până acum ascultam albumele sau vedeam filmele înainte de a le recomanda pe blog, acum zic că sunt abia la melodia 8 de pe album, şi ca să vă înlesnesc şi vouă căutarea pe net, vă dau acest link la care puteţi scoate moca albumu. Gen.

Hai audiţie plăcută, şi să vă crească spiritul naţional(istic)!